hârâitură

română

Etimologie

Din a hârâi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /hɨ.rɨ.iˈtu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului hârâitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hârâitură	hârâituri
Articulat	hârâitura	hârâiturile
Genitiv-Dativ	hârâiturii	hârâiturilor
Vocativ	hârâitură	hârâiturilor

1. hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav.
2. mârâit de câine.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online