hârâi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din hâr + sufixul -âi.

Pronunție

  • AFI: /hɨ.rɨˈi/


Verb


Conjugarea verbului
hârâi
Infinitiv a hârâi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
hârâi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să hârâie
Participiu hârâit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre mecanisme stricate; la pers. 3) a scoate un zgomot dogit.
  2. (v.intranz.) (despre organele respiratorii; p.ext. despre persoane) a scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi.
  3. (v.intranz.) (peior.) a vorbi neclar, mormăit.
  4. (v.intranz.) a sforăi.
  5. (v.intranz.) (despre câini; la pers. 3) a mârâi.
  6. (v.refl. recipr.) a se certa, a se ciondăni.
  7. (v.tranz.) (fam.) a întărâta, a irita pe cineva.
  8. (v.refl.) (rar) a se freca, a se lovi cu zgomot de ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe