hățui

română

Etimologie

Din hăț + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /hə.ʦu'i/

Verb

Conjugarea verbului hățui
Infinitiv	a hățui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	hățuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să hățuiască
Participiu	hățuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a mâna caii (cu ajutorul hățurilor).
2. (v.tranz.) (fig.) a frâna, a stăpâni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hăuit
• huița

Referințe

• DEX '98 via DEX online