hăț
română
Etimologie
Confer haț.
Pronunție
- AFI: /həʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului hăț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hăț | hățuri |
| Articulat | hățul | hățurile |
| Genitiv-Dativ | hățului | hățurilor |
| Vocativ | hățule | hățurilor |
- parte a hamului alcătuită din curele (sau frânghii) lungi, prinse de inelele căpețelei, cu ajutorul cărora se conduc caii înhămați.
- (reg.) laț, juvăț, ștreang de care este spânzurat cineva.
Cuvinte derivate
Expresii
- A ține (pe cineva sau ceva) în hățuri = a ține din scurt pe cineva sau ceva; a struni, a stăpâni
- A lua hățurile în mână = a prelua conducerea, manifestând o oarecare autoritate constrângătoare (într-o întreprindere, o afacere etc.)
- A scăpa hățurile din mână = a pierde conducerea sau inițiativa (într-o întreprindere, o afacere etc.), a nu mai putea stăpâni spiritele
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Confer hâț.
Interjecție
- formă alternativă pentru hâț.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online