hărăți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /hə.rə'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
hărăți
Infinitiv a hărăți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
hărățesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să hărățească
Participiu hărățit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a ațâța, a întărâta, a zădărî (un câine).
  2. (v.refl. recipr.) (înv.; despre două armate dușmane) a se hărțui.


Traduceri

Anagrame

Referințe