haini

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din hain.

Pronunție

  • AFI: /ha.iˈni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) haini
Infinitiv a (se) haini
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) hainesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) hainească
Participiu hainit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a pribegi; (p.ext.) a se înstrăina.
  2. (v.refl.) a deveni hain, rău, necruțător; a se înrăi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe