hanță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ucraineană банц (banca) „mârțoagă”.

Pronunție

  • AFI: /'han.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
hanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hanță hanțe
Articulat hanța hanțele
Dativ-Genitiv hanței hanțelor
Vocativ hanță hanțelor
  1. (reg.) obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrențuit, de proastă calitate.
  2. (fig.) gură (care vorbește mult și fără rost).

Expresii

  • Bun de hanță = flecar, vorbăreț, guraliv


Traduceri

Anagrame

Referințe