De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din turcă harman.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
harman
|
| n.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
harman
|
harmanuri
|
| Articulat
|
harmanul
|
harmanurile
|
| Genitiv-Dativ
|
harmanului
|
harmanurilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- amestec de diferite varietăți și calități de tutun.
Traduceri
Referințe
