hiver

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din hive („stup”) + -er.

Pronunție

  • AFI: /ˈhaɪvə(ɹ)/


Substantiv

hiver, pl. hivers

  1. (apic.) persoană care adună albinele într-un stup; stupar

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





franceză

(français)

Variante

Etimologie

Din franceză medie hyver, care provine din franceză veche hyveir, yver, iver < latină hībernum (tempus) („iarnă”).

Înrudit cu italiană inverno și spaniolă invierno.

Pronunție


Substantiv

hiver m., hivers pl.

  1. iarnă
  2. (p.ext.) frigul iernii, ger

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

Referințe