horă
Aspect
Etimologie
Din neogreacă χορός (khorós) (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în română prin intermediul bulgară хоро (hóro) (DAR; Pușcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; confer sârbă оро (oro), turcă hora și maghiara hora/horok.
Pronunție
- AFI: /'ho.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului horă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | horă | hori |
Articulat | hora | horile |
Genitiv-Dativ | horii | horilor |
Vocativ | horă | horilor |
- dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans.
- (pop.) petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare.
- (astron.; reg.; art.) coroana boreală.
Cuvinte derivate
Expresii
- A ieși la horă = a intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă
- A se găti ca de horă = a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online