hori

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din horă.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
hori
Infinitiv a hori
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
horesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să horească
Participiu horit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a cânta un cântec, de obicei o horă (din gură sau din fluier); (p.ext.) a doini.
  2. (v.intranz.) a juca hora.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe