iconolatru

română

Etimologie

Din franceză iconolâtre.

Pronunție

• AFI: /i.ko.no'la.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului iconolatru
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iconolatru	iconolatri
Articulat	iconolatrul	iconolatrii
Genitiv-Dativ	iconolatrului	iconolatrilor
Vocativ	iconolatrule	iconolatrilor

1. (livr.) persoană care se închină la icoane.

Cuvinte derivate

• iconolatră

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• întorlocau
• întrolocau

Referințe

• DEX '98 via DEX online