idioție

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză idiotie.

Pronunție

  • AFI: /i.di.o'ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
idioție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ idioție idioții
Articulat idioția idioțiile
Genitiv-Dativ idioției idioțiilor
Vocativ idioție idioțiilor
  1. debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie.
  2. idioțenie.


Traduceri

Referințe