imperativ

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
imperativ

română

Etimologie

Din franceză impératif < latină imperativus.

Pronunție

  • AFI: /im.pe.ra'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
imperativ
Singular Plural
Masculin imperativ imperativi
Feminin imperativă imperative
Neutru imperativ imperative
  1. care ordonă; poruncitor.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
imperativ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imperativ imperative
Articulat imperativul imperativele
Genitiv-Dativ imperativului imperativelor
Vocativ imperativule imperativelor
  1. necesitate categorică și necondiționată; obligație.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe