impetrație
Etimologie
Din latină impetratio, franceză impétration.
Pronunție
- AFI: /im.pe'tra.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului impetrație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | impetrație | invariabil |
| Articulat | impetrația | invariabil |
| Genitiv-Dativ | impetrației | invariabil |
| Vocativ | impetrație | invariabil |
- (livr.) acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online