implorație
română
Variante
Etimologie
Din franceză imploration.
Pronunție
- AFI: /im.plo'ra.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului implorație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | implorație | implorații |
| Articulat | implorația | implorațiile |
| Genitiv-Dativ | implorației | implorațiilor |
| Vocativ | implorație | implorațiilor |
- (rar) acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorare, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online