implorație

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din franceză imploration.

Pronunție

  • AFI: /im.plo'ra.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
implorație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ implorație implorații
Articulat implorația implorațiile
Genitiv-Dativ implorației implorațiilor
Vocativ implorație implorațiilor
  1. (rar) acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorare, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată.


Traduceri

Referințe