implorare
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Din a implora.
Pronunție
- AFI: /im.plo'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului implorare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | implorare | implorări |
| Articulat | implorarea | implorările |
| Genitiv-Dativ | implorării | implorărilor |
| Vocativ | implorare | implorărilor |
- acțiunea de a implora și rezultatul ei; implorație, rugăminte, cerere stăruitoare, fierbinte, desperată.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online