Sari la conținut

improviza

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză improviser.

Pronunție

  • AFI: /im.pro.vi'za/


Verb


Conjugarea verbului
improviza
Infinitiv a improviza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
improvizez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să improvizeze
Participiu improvizat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală, din ce se găsește (și provizoriu).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe