impudicitate

română

Etimologie

Din franceză impudicité.

Pronunție

• AFI: /im.pu.di.ʧi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului impudicitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impudicitate	invariabil
Articulat	impudicitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	impudicității	invariabil
Vocativ	impudicitate	invariabil

1. lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare; impudoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online