impudicitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză impudicité.

Pronunție

  • AFI: /im.pu.di.ʧi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
impudicitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ impudicitate invariabil
Articulat impudicitatea invariabil
Genitiv-Dativ impudicității invariabil
Vocativ impudicitate invariabil
  1. lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; nerușinare; impudoare.


Traduceri

Referințe