incorectitudine
Etimologie
Din in- + corectitudine.
Pronunție
- AFI: /in.ko.rek.ti'tu.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului incorectitudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | incorectitudine | incorectitudini |
| Articulat | incorectitudinea | incorectitudinile |
| Genitiv-Dativ | incorectitudinii | incorectitudinilor |
| Vocativ | incorectitudine | incorectitudinilor |
- lipsă de corectitudine; purtare sau faptă incorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorecțiune, necorectitudine.
- (la pl.) părți greșite dintr-o lucrare, dintr-un desen etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online