incub

română

Etimologie

Din franceză incube.

Pronunție

• AFI: /in'kub/

Substantiv

Declinarea substantivului incub
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	incub	incubi
Articulat	incubul	incubii
Genitiv-Dativ	incubului	incubilor
Vocativ	incubule	incubilor

1. spirit rău despre care se crede că chinuiește oamenii (mai ales femeile) în timpul somnului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bucin
• bunic

Referințe

• DEX '98 via DEX online