instrumenta

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză instrumenter.

Pronunție

  • AFI: /in.stru.men'ta/


Verb


Conjugarea verbului
instrumenta
Infinitiv a instrumenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
instrumentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să instrumenteze
Participiu instrumentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente.
  2. (v.tranz.) (impr.) a executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente.
  3. (v.tranz.) a efectua o instrumentație.


Traduceri

Referințe