instrumenta
română
Etimologie
Din franceză instrumenter.
Pronunție
- AFI: /in.stru.men'ta/
Verb
| Conjugarea verbului instrumenta | |
| Infinitiv | a instrumenta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
instrumentez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să instrumenteze |
| Participiu | instrumentat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (rar) a aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente.
- (v.tranz.) (impr.) a executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente.
- (v.tranz.) a efectua o instrumentație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online