instrumentație

română

Etimologie

Din franceză instrumentation.

Pronunție

• AFI: /in.stru.men'ta.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului instrumentație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	instrumentație	instrumentații
Articulat	instrumentația	instrumentațiile
Genitiv-Dativ	instrumentației	instrumentațiilor
Vocativ	instrumentație	instrumentațiilor

1. etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte.
2. ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor.
3. operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online