insultă

Vezi și : insulta

română

Etimologie

Din franceză insulte.

Pronunție

• AFI: /inˈsul.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului insultă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	insultă	insulte
Articulat	insulta	insultele
Genitiv-Dativ	insultei	insultelor
Vocativ	insultă	insultelor

1. cuvânt sau faptă injurioasă la adresa cuiva; ofensă, jignire, injurie.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din insulta.

Pronunție

• AFI: /in.sulˈtə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru insulta.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru insulta.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru insulta.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru insulta.

Referințe

• DEX '98 via DEX online