insulta

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : insultă, insultá

română

Etimologie

Din franceză insulter < latină insultare.

Pronunție

  • AFI: /in.sulˈta/


Verb


Conjugarea verbului
insulta
Infinitiv a insulta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
insult
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să insulte
Participiu insultat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduce cuiva o insultă; a ofensa, a jigni.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din insulta.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru insulta.

Etimologie

Din insultă.

Pronunție

  • AFI: /inˈsul.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru insultă.

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Derivat din insulter

Pronunție

  • AFI: /ɛ̃.syl.ta/


Verb

insulta

  1. forma de persoana a III-a singular la trecut simplu pentru insulter
    română: el/ea insulta





italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat din insultare.

Pronunție

  • AFI: /in'sulta/


Verb

insulta

  1. forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent pentru insultare.
    română: el/ea insultă
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru insultare.
    română: insultă!