ofensă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză offense.

Pronunție

  • AFI: /o'fen.sə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ofensă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ofensă ofense
Articulat ofensa ofensele
Genitiv-Dativ ofensei ofenselor
Vocativ ofensă ofenselor
  1. cuvânt, comportare, faptă jignitoare; insultă, jignire; injurie.


Traduceri

Anagrame

Referințe