vexa

română

Etimologie

Din franceză vexer < latină vexare.

Pronunție

• AFI: /vekˈsa/

Verb

Conjugarea verbului vexa
Infinitiv	a vexa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	vexez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să vexeze
Participiu	vexat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria.

Sinonime

• contraria, ofensa, insulta, jigni, ultragia

Cuvinte derivate

• vexare
• vexat

Traduceri

a contraria

engleză: vex (English) franceză: vexer (français) germană: beleidigen (Deutsch) italiană: molestare (italiano)

portugheză: vexar (português) spaniolă: vejar (español) suedeză: förarga (svenska) turcă: sinirlendirmek (Türkçe), kızdırmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online