integralitate
română
Etimologie
Din franceză intégralité.
Pronunție
- AFI: /in.te.gra.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului integralitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | integralitate | invariabil |
| Articulat | integralitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | integralității | invariabil |
| Vocativ | integralitate | invariabil |
- stare, situație a ceea ce este întreg, complet.
- proprietatea unei expresii diferențiale de a admite o integrală.
- însușirea de a constitui un întreg (care nu poate fi redus la suma părților sale componente), un sistem; caracter de sistem.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online