interfera

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză interférer.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.fe'ra/


Verb


Conjugarea verbului
interfera
Infinitiv a interfera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să interfereze
Participiu interferat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre mișcări vibratorii) a se suprapune compunându-și efectele, a produce fenomenul interferenței; (p.gener.) a se suprapune, a se încrucișa, a se combina.


Traduceri

Anagrame

Referințe