interferență

română

Etimologie

Din franceză interférence.

Pronunție

• AFI: /in.ter.fe'ren.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului interferență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	interferență	interferențe
Articulat	interferența	interferențele
Genitiv-Dativ	interferenței	interferențelor
Vocativ	interferență	interferențelor

1. întâlnire, încrucișare, combinare a două sau mai multe fenomene, întâmplări, fapte etc.
2. fenomen de suprapunere și de compunere a efectelor a două (sau a mai multor) mișcări vibratorii provenite din surse diferite; intensificare (sau slăbire reciprocă) a intensității undelor prin suprapunerea lor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online