interpreter

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : interpréter

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie, care provine din latină interpretor ‎(„a explica, a expune, a înțelege”), din interpres ‎(„agent; interpret, translator”).

Înlocuise wealhstod din engleză veche.

Pronunție

  • AFI: /ɪnˈtəːpɹɪtə(ɹ)/


Substantiv

interpreter, pl. interpreters

  1. (lingv.) interpret, translator
    A Japanese man who is tried before a German court is assisted by an interpreter in making oral statements.
  2. (fig.) comentator, interpretator, exeget
  3. (inform.) interpretor
    Programs written in the BASIC language are usually run through an interpreter, though some can be compiled.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





latină

(Latina)

Etimologie

Din interpretor.

Pronunție

  • AFI: /inˈter.pre.ter/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent activ subjonctiv pentru interpretor.