intrus
Etimologie
Din franceză intrus.
Pronunție
- AFI: /in'trus/
Substantiv
| Declinarea substantivului intrus | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | intrus | intruși |
| Articulat | intrusul | intrușii |
| Genitiv-Dativ | intrusului | intrușilor |
| Vocativ | intrusule | intrușilor |
- persoană care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului intrus | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | intrus | intruși |
| Feminin | intrusă | intruse |
| Neutru | intrus | intruse |
- care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online