struni

română

Etimologie

Din strună.

Pronunție

• AFI: /stru'ni/

Verb

Conjugarea verbului struni
Infinitiv	a struni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	strunesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să strunească
Participiu	strunit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului.
2. (v.tranz.) (fig.) a ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna.
3. (v.tranz.) a lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă.

Cuvinte derivate

• strunire

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online