struni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din strună.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
struni
Infinitiv a struni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
strunesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să strunească
Participiu strunit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a ține în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului.
  2. (v.tranz.) (fig.) a ține din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna.
  3. (v.tranz.) a lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe