inventar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză inventaire < latină inventarium.

Pronunție

  • AFI: /in.ven'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
inventar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inventar inventare
Articulat inventarul inventarele
Dativ-Genitiv inventarului inventarelor
Vocativ inventarule inventarelor
  1. listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (și descrise cantitativ și valoric) toate bunurile care se află într-o gospodărie, într-o instituție, într-un magazin etc.; (p.ext.) totalitatea acestor bunuri.
  2. (p.gener.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.).

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Referințe