invité

Vezi și : invite

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul inviter („a invita”).

Pronunție

• AFI: /ɛ̃.vi.te/

Substantiv

invité m., invités pl.

1. (bărbat) invitat, musafir, oaspete

Sinonime

• convive, hôte

Antonime

• hôte, intrus

Cuvinte derivate

• invitée

Cuvinte compuse

• invité d'honneur

Cuvinte apropiate

• inviter

Expresii

• avoir ses invités

Etimologie

Din inviter.

Verb

1. forma de participiu trecut la masculin singular pentru inviter.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din invitar.

Pronunție

• AFI: /im.biˈte/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la preterit indicativ pentru invitar.