oaspete

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină hospes ~itis.

Pronunție

  • AFI: /'o̯as.pe.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
oaspete
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oaspete oaspeți
Articulat oaspetele oaspeții
Dativ-Genitiv oaspetelui oaspeților
Vocativ ' '
  1. persoană care vine în vizită, în ospeție; musafir.
  2. persoană oficială invitată să asiste la o adunare sau la o solemnitate.


Traduceri