De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din bulgară изпол (izpol).
Substantiv
Declinarea substantivului
ispol |
| n. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
ispol |
ispoale |
| Articulat |
ispolul |
ispoalele |
| Genitiv-Dativ |
ispolului |
ispoalelor |
| Vocativ |
ispolule |
ispoalelor |
- căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc.
