iubeață
Etimologie
Din iubeț.
Pronunție
- AFI: /juˈbe̯a.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului iubeață | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iubeață | iubețe |
| Articulat | iubeața | iubețele |
| Genitiv-Dativ | iubeței | iubețelor |
| Vocativ | iubeațo | iubețelor |
- (pop.) persoană care iubește mult, care este pătimașă în dragoste.
- (înv.) persoană căreia îi place mult ceva, care este amatoare de...
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online