jacă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară zsák.

Pronunție

  • AFI: /'ʒa.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
jacă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jacă jăci
Articulat jaca jăcile
Genitiv-Dativ jacăi jăcilor
Vocativ jacă jăcilor
  1. (reg.) sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă.


Traduceri

Referințe