lăudăros

română

Etimologie

Din a lăuda + sufixul -ăros.

Pronunție

• AFI: /lə.u.dəˈros/

Adjectiv

Declinarea adjectivului lăudăros
	Singular	Plural
Masculin	lăudăros	lăudăroși
Feminin	lăudăroasă	lăudăroase
Neutru	lăudăros	lăudăroase

1. care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude cu orice prilej; fanfaron, lăudăcios.

Cuvinte derivate

• lăudăroșenie
• lăudăroșie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online