labiolectură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din labi (al) + lectură.

Pronunție

  • AFI: /la.bi.o.lek'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
labiolectură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ labiolectură invariabil
Articulat labiolectura invariabil
Genitiv-Dativ labiolecturii invariabil
Vocativ labiolectură invariabil
  1. aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor.


Traduceri

Referințe