lectică

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină lectica.

Pronunție

  • AFI: /'lek.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lectică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lectică lectici
Articulat lectica lecticile
Genitiv-Dativ lecticii lecticilor
Vocativ lectică lecticilor
  1. un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră.


Traduceri

Anagrame

Referințe