lectică
română
Etimologie
Din latină lectica.
Pronunție
- AFI: /'lek.ti.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului lectică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lectică | lectici |
| Articulat | lectica | lecticile |
| Genitiv-Dativ | lecticii | lecticilor |
| Vocativ | lectică | lecticilor |
- un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online