locantieră

română

Etimologie

Din locantier.

Pronunție

• AFI: /lo.kan.ti'e.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului locantieră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locantieră	locantiere
Articulat	locantiera	locantierele
Genitiv-Dativ	locantierei	locantierelor
Vocativ	locantiero	locantierelor

1. (înv.) persoană care ține o locantă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acontările
• canotările
• clănțăireo
• clătinareo
• carențialo
• căinatelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online