locantier

română

Etimologie

Din neogreacă λοκαντιερισ (lokantiéris).

Pronunție

• AFI: /lo.kan.ti'er/

Substantiv

Declinarea substantivului locantier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	locantier	locantieri
Articulat	locantierul	locantierii
Genitiv-Dativ	locantierului	locantierilor
Vocativ	locantierule	locantierilor

1. (înv.) persoană care ține o locantă.

Cuvinte derivate

• locantieră

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căințelor
• cănițelor
• clarineto
• anticelor
• cinatelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online