luminiș

română

Etimologie

Din lumină + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /lu.mi'niʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului luminiș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	luminiș	luminișuri
Articulat	luminișul	luminișurile
Genitiv-Dativ	luminișului	luminișurilor
Vocativ	luminișule	luminișurilor

1. suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri; poiană, colnic.
2. porțiune de cer senin.
3. pata de lumină.
4. (rar) lumină.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online