lăcuitor

română

Etimologie

Confer locuitor.

Pronunție

• AFI: /lə.ku.i'tor/

Substantiv

1. formă alternativă pentru locuitor.

Etimologie

Din a lăcui + sufixul -tor.

Substantiv

Declinarea substantivului lăcuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăcuitor	lăcuitori
Articulat	lăcuitorul	lăcuitorii
Genitiv-Dativ	lăcuitorului	lăcuitorilor
Vocativ	lăcuitorule	lăcuitorilor

1. lucrător specializat în lucrări de lăcuire.

Cuvinte derivate

• lăcuitoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărțoiul
• cărțulio
• cățuilor
• acuților
• aorticul

Referințe

• DEX '98 via DEX online