mâncău

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a mânca + sufixul -ău.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
mâncău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mâncău mâncăi
Articulat mâncăul mâncăii
Genitiv-Dativ mâncăului mâncăilor
Vocativ mâncăule mâncăilor
  1. (fam.) om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare; om mâncăcios.


Traduceri

Anagrame

Referințe