măcinătură

română

Etimologie

Din măcinat + sufixul -ură.

Pronunție

• AFI: /mə.ʧi.nə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului măcinătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măcinătură	măcinături
Articulat	măcinătura	măcinăturile
Genitiv-Dativ	măcinăturii	măcinăturilor
Vocativ	măcinătură	măcinăturilor

1. (rar) măcinare.
2. (concr.) ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș.
3. pământ ros de ape; mâncătură, surpătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online