măguli
Etimologie
Creație expresivă, cum o demonstrează sufixul -li, și corespondența cu guguli, giugiuli, cocoli, fofoli, șoșoli etc., cu același sens. Trebuie să se pornească de la o rădăcină *măc- sau *moc- („obiect rotund”), confer moacă și alte derivate menționate acolo.
Fără îndoială, în general se consideră că-i vorba de un neogreacă *μαγουλίζω (magoulízo), format după μάγουλον (mágoulon, „obraz”) (Cihac, II, 672 și II, 181; Meyer, IF, III, 69; Berneker, II, 4; Tiktin); dar această derivare este îndoielnică, deoarece nu se poate concepe un verb român care să provină dintr-un substantiv grec: în mod normal, verbul trebuie să fi existat în greacă, sau substantivul ar fi lăsat vreo urmă în română.
E adevărat că se menționează și un slav maguliti sen: dar Miklosich, Lexicon, 359, se îndoiește că acest cuvânt ar fi realmente slav și că nu se poate cita decât un singur exemplu, al cărui sens este conjunctural, și care probabil provine din română.
Pronunție
- AFI: /mə.gu'li/
Verb
| Conjugarea verbului măguli | |
| Infinitiv | a măguli |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
măgulesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să măgulească |
| Participiu | măgulit |
| Conjugare | IV |