măguli

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Creație expresivă, cum o demonstrează sufixul -li, și corespondența cu guguli, giugiuli, cocoli, fofoli, șoșoli etc., cu același sens. Trebuie să se pornească de la o rădăcină *măc- sau *moc- („obiect rotund”), confer moacă și alte derivate menționate acolo.

Fără îndoială, în general se consideră că-i vorba de un neogreacă *μαγουλίζω (magoulízo), format după μάγουλον (mágoulon, „obraz”) (Cihac, II, 672 și II, 181; Meyer, IF, III, 69; Berneker, II, 4; Tiktin); dar această derivare este îndoielnică, deoarece nu se poate concepe un verb român care să provină dintr-un substantiv grec: în mod normal, verbul trebuie să fi existat în greacă, sau substantivul ar fi lăsat vreo urmă în română.

E adevărat că se menționează și un slav maguliti sen: dar Miklosich, Lexicon, 359, se îndoiește că acest cuvânt ar fi realmente slav și că nu se poate cita decât un singur exemplu, al cărui sens este conjunctural, și care probabil provine din română.

Pronunție

  • AFI: /mə.gu'li/


Verb


Conjugarea verbului
măguli
Infinitiv a măguli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
măgulesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să măgulească
Participiu măgulit
Conjugare IV
  1. a lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința cuiva); a flata; a linguși; a adula.


Traduceri