mărar
Aspect
![]() |
![]() |
Variante
- (ieșit din uz) marar
Etimologie
Legat de greacă μάραθρον (márathron), dar derivarea este obscură. Derivație directă din greacă (Thumb 15; Philippide, Principii, 107; Philippide, II, 744; Pascu, II, 60; Diculescu, Elementele, 460) este puțin probabilă. Poate din neogreacă μαράθριον (maráthrion). Confer albaneză mërajë și latină marathrum.
Alternativ de origine autohtonă.
Pronunție
- AFI: /məˈrar/
Substantiv
Declinarea substantivului mărar | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mărar | invariabil |
Articulat | mărarul | invariabil |
Genitiv-Dativ | mărarului | invariabil |
Vocativ | - | invariabil |
- (bot.) (Anethum graveolens) plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze filiforme și cu flori galbene, întrebuințată drept condiment.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Vezi și
Expresii
- A se băga în vorbă ca mărarul în ciorbă sau (rar) a se amesteca ca mărarul în bucate = a participa nepoftit la o discuție
Traduceri
plantă; condiment
|
|